„Anne of Avonlea” by L.M. Montgomery(Rating: 5*)

English:

In this second installment of the „Anne of Green Gables” series, Anne, now half-past sixteen, has to take up on the task of being a teacher at her old school. More mature, but as romantic as ever, she wants to improve the way her students should be educated and is soon loved by all of them(even though there were some difficulties at first).

Even though she is changed and not at all the young girl that arrived at Green Gables some years before, trouble still finds her, even when she only means well.

What I loved about this book – and, in general, about this series – is that it brought me joy. I was feeling down and have felt like that for the past several weeks and this book managed to shake the sensation a little bit.

Some may say that it wasn’t as good as the first one. That it was boring. Yes, I have to admit that it was sometimes slow, but what can be fast-paced about day-to-day life? And I didn’t need a book better than the first, just a volume in which, between the pages, I can find my beloved characters.

I loved seeing Anne grow. I loved laughing at her unwanted mistakes and how reading the book seemed almost impossible during my subway trips, because I wanted to giggle. I loved seeing how her relationship with Gilbert(who, by the way, could have been more present) slowly turns into something more.
Română:

În această a doua carte a seriei „Anne of Green Gables”, Anne, acum de şaisprezece ani si jumătate, trebuie să se confrunte cu provocarea de a fi profesoară la vechea ei şcoala. Mai matură, dar la fel de romantică, ea vrea să îmbunătăţească modul in care elevii ei sunt educaţi şi este în curând iubită de toţi (chiar dacă au existat ceva dificultăţi la început).

Chiar dacă s-a schimbat şi nu mai este deloc tânăra fată care a ajuns la Green Gables cu câţiva ani inainte, tot reuşeşte să intre în încurcături, chiar şi atunci când doreşte doar să facă bine.

Ce iubesc la această carte – şi la serie, în general – este că îmi aduce bucurie. Mă simţeam abătută şi mă simţisem aşa în ultimele câteva săptămâni şi cartea aceasta a reuşit să îmi scuture senzaţia puţin.

Unii ar spune că nu este la fel de bună ca prima. Că a fost plictisitoare. Da, trebuie să recunosc faptul ca a fost câteodată înceată, dar ce poate fi foarte alert la viaţa de zi cu zi? Şi nu am avut nevoie de o carte mai buna decat prima, doar un volum în care, printre paginile lui, să regăsesc preaiubitele mele personaje.

Am iubit să o văd pe Anne crescând. Am iubit să râd de greşelile ei nedorite şi cum cititul în metrou a fost aproape imposibil, pentru că voiam sa chicotesc. Am iubit să văd cum relaţia ei cu Gilbert – care, apropo, ar fi putut fi putin mai prezent – se transformă încetul cu încetul în ceva diferit.